Thursday, September 25, 2014

http://deschide.md/ro/news/editorial/5605/Dumitru-Crudu--%E2%80%9ECURATMURDAR%E2%80%9D-MOLDOVENE%C5%9ETE.htm

Dumitru Crudu (deschide)
23.09.2014 11:00
de: Dumitru Crudu (columnist)
Lucian înfipse zimții furculiței într-un cartof lunguieț și îl trase la suprafața apei, așa cum l-ai trage pe un om care se îneacă. Îl ridică lent deasupra ceaunului și îl trânti în farfurie. După care se mai spălă odată pe mâini. Imediat după asta se apucă să-i scoată coaja cu foarte multă acribie. Nu era deloc ușor să cureți un cartof rece. Era chiar foarte greu, dacă nu imposibil, să-i decortici pielița moartă cu unghiile. Dar nu asta îl făcu să se dea bătut, ci descoperirea că acel cartof lunguieț pe care se chinuia să-l decojească de mai bine de un sfert de oră era murdar de glod. De unde oare, căci se spălase pe mâini? Își mai studie o dată mânile. Da, erau curate. Înseamnă că problema era în acel cartof nărăvaș. Îl înălță cu furculița în dreptul ochilor și-l examină în bătaia soarelui cu foarte multă atenție și, brusc, pricepu care-i șpilul. Cartoful ăla nu fusese spălat ca lumea. Se aplecă deasupra ceaunului și pescui un alt cartof. Și acela era murdar. Mai extrase unul. Aceeași poveste. Toți cartofii din ceaun erau murdari. Ba mai mult decât atât, zări pe fundul cazanului un strat gros de mâl. Reciti încă o dată bilețelul pe care i-l lăsase Iuliana pe masă. Da, nevastă-sa îi scria negru pe alb că i-a fiert cartofi la cină și îi ura poftă bună. Îi mai spunea că ceaunul cu cartofi e pe aragaz. Adică acest ceaun și acești cartofi. Lucian aruncă cu năduf bilețelul soției sale în pubelă și se aplecă iar deasupra ceaunului, de care însă se îndepărtă ca fript. Chiar și dacă îi scurmau șerpii pe burtă, nu avea de gând să mănânce niște cartofi murdari. Pesemne că nevastă-sa îi aruncase în ceaun, așa cum îi scosese din pungă. Deschise ușa frigiderului și își plimbă întristat ochii pe polițele goale. Frigiderul era gol ca o casă părăsită. Lucian, hămesit ca un câine, ajunsese acasă rupt, visând tot drumul că o să pape ceva şi o să se bage repede în pat, cu telecomanda în mână și când colo, p...la. După o zi nebună ca aceasta, când îi scrisese discursurile de mâine ale şefului său de partid, acum nu avea niciun chef să iasă din nou în oraș, doar pentru a merge în vreo cafenea ca să pape ceva. Şefului său nu-i plăcuse decât ultimul discurs. Restul, le aruncase la coşul de gunoi. Când a ajuns acasă, era atât de obosit că nu reușea să-și dezlege șireturile la bocanci și şi le smulse pur şi simplu din picioare.  Numai gândul că ar trebui iar să-şi încalţe bocancii îl obosea la culme. Ca să scape de oboseala aia cumplită și să mai uite de foame, se băgă sub duș. Spera ca șuvoaiele fierbinți și reci să-i readucă liniștea pierdută. Însă din baie ieși și mai disperat decât intrase. De oboseală scăpase, dar nu și de senzația de foame. Aceasta devine și mai apăsătoare. Nu, nu am să mănânc niște cartofi murdari doar de aceea că mi-e foame. O să rezist eu cumva până dimineață, își spuse Lucian și se băgă sub plapumă. Important e să adorm mai repede. Ce parcă e prima dată când mă culc flămând? De dormit însă nu putea să adoarmă și, ca un făcut, i se făcu și mai tare foame. Reveni în bucătărie și mută toți cartofii din ceaun în farfurie. Se așeză pe scaun, la masă și se apucă iar să-i decojească. Îi decoji pe toți cât ai zice pește, dar când se pregăti să-l bage pe unul în gură își aminti de nevastă-sa și sări ca ars de la masă. Mi-a făcut-o. Acum, probabil, stă pe undeva în vreun restaurant cu vreo pizza în față și își râde de mine. E clar că mi-a făcut-o special și nu cred că-i pot găsi vreo scuză. Singura explicație e că nu mă mai iubește.  Numai un om care nu te mai iubește, poate să-ți dea să papi cartofi murdari, conchise Lucian și își aminti cum, acum o săptămână, Iuliana i-a turnat borș într-o farfurie murdară, și cum, acum două zile, i-a dat să mănânce brânză stricată. Doar după ce o mâncase văzu că-i expirată. Pe la trei noapte, fugi în baie și-și băgă două degete în gură și vomită într-un lighean.
Îi veni să-și smulgă părul din barbă, pentru că mâncase brânza aia fără să se uite la ambalaj. Era unsprezece seara și ea încă nu venise acasă. Lasă că atunci când o să deschidă ușa o să-i scoată el cartofii ăștia pe nas. Stai, stai, dar unde oare poate fi la ora asta? Totuși, e aproape miezul nopții. Pe unde oare umblă la ora asta? Oare să nu se fi terminat şedinţa de la partidul lor? Stai, stai așa. Dar și ieri s-a întors abia la unsprezece seara și imediat s-a culcat, băga-mi-aşi picioarele. Numai un om care nu te mai iubește se întoarce așa de târziu acasă sau îți dă să mănânci cartofi murdari. De când a trecut cu căţel şi purcel la un alt partid, a devenit de nerecunoscut. Lucian nici nu-şi mai aminti de când Iuliana i-a călcat ultima oară o cămașă. Poate că are pe altcineva. La sigur că mi-a pus conciul cu cineva de la noul ei partid. Numai cineva care nu te mai iubește, te poate servi cu cartofi murdari, își tot repeta Lucian la infinit.
Dezumflat, Lucian părăsi bucătăria, fără să se mai atingă de cartofi și își scoase așternutul la balcon. La balcon însă îl atacaseră țânțarii din toate părțile, în roiuri și reveni în dormitor. Foamea îl mână iar în bucătărie, făcându-l să-și întindă gâtul deasupra cartofilor împrăștiați pe fundul farfuriei. Acum i se păreau chiar mai murdari ca înainte.  Pleoapele i se închideau singure, dar Lucian era hotărât s-o aștepte ne nevastă-sa, oricât de târziu ar apărea, ca să aibă o explicație cu ea. Ca să nu adoarmă, merse în baie și se stropi cu apă rece pe față. La fără cinci minute douăsprezece, Iuliana dădu buzna în hol și îl văzu fumând în chiloți la balcon.
-Ce drăguț din partea ta că mă aștepți la ora asta și nu te-ai culcat! Nu ca ieri. Ieri te-ai culcat ca un nesimțit fără să mă mai aștepți și fără să-mi spui noapte bună și eu tare m-am mai supărat.
Apoi îi auzi vocea din bucătărie.
-O, ce bravo ești. Mi-ai lăsat și mie ceva de mâncare. Nu ca ieri. Ieri mâncasei tot și eu m-am culcat flămândă. Crede-mă, așa de prinsă am fost azi la partid că nu am reușit nici să pun ceva în gură.
Aşa nu se mai poate, își zise enervat Lucian și dădu busna în bucătărie cu o falcă în tavan și alta în podea, decis s-o provoace la o explicație hotărâtoare. În bucătărie însă o găsi pe Iuliana stând în picioare, în pardesiu și cu căciulița pe cap, aplecată deasupra mesei şi băgând unul după altul cartofii ăia murdari în gură, pe care-i mesteca atât de repede, că firimituri din ei se împrăştiau pe podea. O voce din televizor anunţă că partidul său îl va susţine pe Iohannis, şeful său de partid pe Victor Ponta, dar secretarul general al partidului, pe Băse. Acum din nou i se făcu foame, dar acum nu mai era niciun cartof în farfurie.

Post a Comment