Friday, November 29, 2013

Helene Lenz

Fractures et Dumitru Crudu

Publié par montanié julie
Il y a environ un mois que j'ai reçu par la poste " Un american la Chisinàu" de Dumitru Crudu ( publié en février 2013 à Bucarest). J'en décore les pages de post-its, j'en donne des passages à lire à des étudiants avancés en langue, j'en traduis des morceaux, je prends des notes sur une action qui se déroule de Brasov à Chisinàu précisément, j'en parle autour de moi - avant-hier soir avec L. à table! Face à des coussins rouges et un sac cadeau de nature à évoquer la tâche du Père Noël mais quel Moldave, quel Roumain, quel Américain d'origine roumaine trouvera le livre de Dumitru Crudu dans un petit soulier, entre des larmes brillantes et une guirlande en glaçons pour le recommander à un éditeur qui le fera traduire? - ... J'ai déjà écrit sur ce livre un article de 20 pages parsemé d'extraits que j'ai mis en français - les épreuves sont corrigées: il devrait pouvoir être consulté dans les meilleurs délais -. Je n'y ai pas dit tout le bien que je pense de l'auteur et de son livre évidemment, sinon l'article aurait eu 100 pages.  Dumitru Crudu est aussi fort - comme poète, romancier, dramaturge - que Nicoleta Esinencu et je le trouve aussi poète que Savatie Bastovoi dans " Les Lapins ne meurent pas ", traduction de Laure Hinckel. Dans mon article, j'écris que le livre de Dumitru Crudu est un thriller sociologique et linguistique. J'espère que je le prouve.
Je pensais le répéter hier soir ou peut-être ce matin dans ce blog mais voilà que j'ai dormi huit heures pour la première fois depuis une semaine, et pourquoi ne pas l'avouer depuis un mois, presque deux...Mieux vaudrait ne pas mentionner mes actes manqués, quiproquos, ratage de stations en bus parce que je rêve ou somnole. Pas plus tard que samedi j'ai manqué aussi un train parce que j'ai confondu l'heure en allant vérifier auprès d'une pendule si j'avais bien une heure d'avance comme ma montre l'indiquait etc. etc; Mais je souhaite que Dumitru Crudu m'excuse de n'avoir pas parlé de son bouquin aussi vite que je lui avais promis de le faire. Je me sens comme un fantôme tout juste capable d'abattre son boulot dans un état second... C'est donc il y a un peu plus d'un mois que j'ai lu intégralement - en traduction bien sûr, improvisée par moi-même - la Note de l'Auteur à voix haute.. juste avant d'aller bondir sur le bus, sur le métro et de là sur le TGV .... On venait de transférer P. en ambulance dans la chambre du rez-de-chaussée plus ample de dimensions que celle où on l'a muté à présent. Il ne devait pas bouger. A cause de ses onze fractures et surtout des neuf costales. J'avais lu sur internet que s'il respirait trop fort, il pouvait se perforer le poumon... Aussi m'étais- je précipitée sur un vaccin anti-grippes de la première pharmacie pour qu'il évite de tousser, d'éternuer, de hoqueter... Heureusement, les infirmières qui sont vraiment charmantes sans parler des aide-soignantes, étaient d'accord pour qu'on le vaccine dans les meilleurs délais. Donc, il ne pouvait pas bouger de l'épaule gauche jusqu'au pied -. Il manquait de distraction et ça l'a bien stimulé, cette histoire de manuscrit volé ou confisqué par un Bessarabien tâchant de se venger sur l'écrivain sans le sou d'un loyer non acquitté... Stimulé sans le faire rire - rire de mésaventures pareilles, c'est le propre des ordures outre que rire dans un tel état est plus nocif que la toux-.. Si l'auteur de l'ouvrage me lit, qu'il prenne conscience de la valeur consolatrice, lénifiante et donc morale de son introduction sur le moral d' accidentés:
"Ceux qui liront ces lignes vont me soupçonner d'avoir inventé cette histoire pour me donner de l'importance. Peut-être qu'en réalité le manuscrit dont je parle n'a jamais existé? Vous savez quoi? On peut s'attendre à tout avec ces Bessarabiens. Et surtout d'un type aussi douteux que l'auteur de ces lignes.
Et pourtant, je l'ai écrit. Davantage,il a eu quelques lecteurs aujourd'hui dispersés partout dans le monde! Les belles Liudmila et Liuba ont dévoré mon roman en une soirée, dans ma chambre du Mémorandum avant d'aller faire la fête chez Radu Maïlat qui les avait invitées à Feldioara. Liudmila est aujourd'hui au Portugal, Liuba en Grèce mais toutes deux continuent de me demander si j'ai récupéré mon roman. Non, les filles! Je ne l'ai toujours pas récupéré! Mais en tout mal il y a un bien puisque, il y a trois ans, j'ai entrepris de le récrire. Et je l'ai récrit. Cependant, le résultat a été un autre roman,complètement différent du manuscrit séquestré. Au final, ce n'est pas de çà que je voulais parler mais simplement du fait que j'ai vécu après ça des événements comme sortis de mon roman rédigé l'été 1995 à Flutura avant d'être égaré cinq ans plus tard par ce Bessarabien albinos.
Mais je vous le raconterai à une autre occasion."
Ainsi s'achève la note introductive du roman.
De même, si j'évoque les onze fractures de P. , c'est que je suis tombée quelques jours plus tard sur le manifeste fracturiste publié en 1998 à Brasov par Marius Ianus et Dumitru Crudu. Plus encore que le contenu programmatique et théorique de cette profession de foi littéraire, cette coïncidence avec ma vie privée ( celle de mon conjoint) m'a emballée au point que j'ai traduit le Manifeste - avec l'autorisation de Dumitru Crudu -: il paraîtra à la suite de mon article!. Les premières lignes font état de coups reçus dans la rue: " Dans la nuit du ... au... nous avons été battus dans la rue ( ...) de ce jour nos écrits se sont appelés fractures". Neuf pages plus loin, le manifeste s'achève sur cette définition:" Le fracturisme n'est ni poésie, ni prose, ni philosophie - le fracturisme, c'est d'être saoul, d'être lâche, d'être faible et sale, je veux dire, des trucs comme ça, fatigue, musique grunge ( ou non ), fous le camp, extase et vis comme tu écris". C'est signé Ionut Chiva et ça conclut le texte intitulé " Le fracturisme en prose". Pour lui, les fracturistes se réclament ou se sont réclamés de Ginsberg, de Frank O'Hara, de Dostoïevski, de George Bacovia, de Le Clézio, de Salinger, de Kerouac, de Max Blecher.
A +

Preluat de pe blogul monharmonica.overblog.com
M-am intalnit cu un profesor de literatura romana pentru a discuta despre posibilitatea lansarii romanului meu in liceul sau.
-Cum, cum sa-l lansam, cum sa lansam un roman cu un asemenea limbaj? Cum sa le dau elevilor sa-l citeasca? Nu pot. Nu ar fi bine. Cat voi fi eu profesor in scoala asta, nu am sa permit sa lansati romanul dumneavoastra in liceul nostru.
Nu l-am contrazis. Ma asteptam sa reactioneze asa. M-ar fi surprins daca ar fi avut o alta atitudine.

am intrat pe blogul doamnei Helene Lenz

http://monharmonica.over-blog.com  

si am trait o mare bucurie.

Thursday, November 28, 2013

O carte admirabila pe care o citesc in seara asta- Cinematograful gol- unde am dat peste niste texte foarte frumoase despre lumea contemporana. Voi incerca sa urmez sfaturile din splendidul text despre ping-pong, sa bat pe diagonala, sa alternez aproapele cu departele, bobitele cu bubuiturele,  si sa-mi perfectionez reverul. Foarte frumos text despre piulite sau despre cum a cautat hotelul Ambasador in Germania. Foarte frumoasa carte!
Hei, nevrozele. Nimic mai ingrozitor. Iadul, nevrozele, nevrozele e iadul. Cineva imi spunea, nevrozele mi se declanseaza cand urc in autobuz. Dar si mie asta mi se intampla. Nevrozele- o opera diabolica- e incercarea de-a te transforma in contrariul a ceea ce esti de fapt. Ce poate fi mai ingorizitor.

Wednesday, November 27, 2013

In autobuzul spre Flutura l-am tinut in brate pe un băeiţaş de vreo 3 ani.
-Cum te cheamă?
-Încă nu ştie să vorbească, mi-a zis bunică-sa.
-Dar cum îl cheamă?
-Anton.
-Anton. Să nu-mi spuneţi că numele lui de familie e Şleahtiţchi?
-Ba da, e Şleahtiţchi, da de unde ştiţi?
-E un secret de-al meu.

Tuesday, November 26, 2013

Nu mă mai şochează să fiu tratat bădărăneşte, ci amabil.
http://semnebune.ro/2013/nu-trebuie-sa-fugi-de-identitatea-ta-ci-trebuie-sa-ti-o-asumi-in-dialog-cu-dumitru-crudu-i/#axzz2llg64y7U

Sunday, November 24, 2013

Pe bulevardul Stefan cel Mare, in fata magazinului Gemenii, un boschetar care cersise in troleu, coborî şi-i aruncă unui boschetar care stătea în genunchi în faţa cafenelei un leu. Şi plecă mai departe, fără să se uite înapoi. Probabil, plecă acasă.

vasile ernu despre un american la chisinau

http://adevarul.ro/cultura/carti/top-12-carti-cumparati-gaudeamus-2013-1_528c7b67c7b855ff5617979f/index.html
Dumitru Crudu – Un american la Chişinău, Editura CDLP, 2013. Un nou roman scris de unul dintre cei mai talentaţi scriitori basarabeni „post-sovietici“. Crudu e, în primul rînd, un poet, iar romanele lui dacă ar fi mai bine redactate, ar fi chiar excelente. Un american la Chişinău este însă un roman bun în care ne povesteşte „tranziţia“ anilor ’90, din punctul de vedere al „basarabeanului“ venit în „patrie“. Teaser-ul spune: „Acţiunea romanului Un american la Chişinău are loc la sfârşitul anilor ’90, în Craiova, Braşov, Bran, Piteşti, Câmpulung, Iaşi, Vaslui, Todireşti, Ungheni, Flutura, Chişinău. Personajele principale ale cărţii sunt un tânăr gazetar de la un cotidian din Braşov, basarabean de origine, Anton Şleahtiţchi, şi un american din Chicago, care ţine neapărat să ajungă la Chişinău. Cel care-l conduce, Anton Şleahtiţchi, nu o rupe deloc în engleză, iar americanul, în română. Un american la Chişinău mai e şi un roman plin cu securişti, kaghebişti, mafioţi, poeţi rataţi şi curve, în care se ciocnesc mentalităţile şi în care destinul zbuciumat al unor tineri e proiectat pe un fundal neorealist.“

Citeste mai mult: adev.ro/mwk3rg
Dumitru Crudu – Un american la Chişinău, Editura CDLP, 2013. Un nou roman scris de unul dintre cei mai talentaţi scriitori basarabeni „post-sovietici“. Crudu e, în primul rînd, un poet, iar romanele lui dacă ar fi mai bine redactate, ar fi chiar excelente. Un american la Chişinău este însă un roman bun în care ne povesteşte „tranziţia“ anilor ’90, din punctul de vedere al „basarabeanului“ venit în „patrie“. Teaser-ul spune: „Acţiunea romanului Un american la Chişinău are loc la sfârşitul anilor ’90, în Craiova, Braşov, Bran, Piteşti, Câmpulung, Iaşi, Vaslui, Todireşti, Ungheni, Flutura, Chişinău. Personajele principale ale cărţii sunt un tânăr gazetar de la un cotidian din Braşov, basarabean de origine, Anton Şleahtiţchi, şi un american din Chicago, care ţine neapărat să ajungă la Chişinău. Cel care-l conduce, Anton Şleahtiţchi, nu o rupe deloc în engleză, iar americanul, în română. Un american la Chişinău mai e şi un roman plin cu securişti, kaghebişti, mafioţi, poeţi rataţi şi curve, în care se ciocnesc mentalităţile şi în care destinul zbuciumat al unor tineri e proiectat pe un fundal neorealist.“

Citeste mai mult: adev.ro/mwk3rg
Dumitru Crudu – Un american la Chişinău, Editura CDLP, 2013. Un nou roman scris de unul dintre cei mai talentaţi scriitori basarabeni „post-sovietici“. Crudu e, în primul rînd, un poet, iar romanele lui dacă ar fi mai bine redactate, ar fi chiar excelente. Un american la Chişinău este însă un roman bun în care ne povesteşte „tranziţia“ anilor ’90, din punctul de vedere al „basarabeanului“ venit în „patrie“. Teaser-ul spune: „Acţiunea romanului Un american la Chişinău are loc la sfârşitul anilor ’90, în Craiova, Braşov, Bran, Piteşti, Câmpulung, Iaşi, Vaslui, Todireşti, Ungheni, Flutura, Chişinău. Personajele principale ale cărţii sunt un tânăr gazetar de la un cotidian din Braşov, basarabean de origine, Anton Şleahtiţchi, şi un american din Chicago, care ţine neapărat să ajungă la Chişinău. Cel care-l conduce, Anton Şleahtiţchi, nu o rupe deloc în engleză, iar americanul, în română. Un american la Chişinău mai e şi un roman plin cu securişti, kaghebişti, mafioţi, poeţi rataţi şi curve, în care se ciocnesc mentalităţile şi în care destinul zbuciumat al unor tineri e proiectat pe un fundal neorealist.“

Citeste mai mult: adev.ro/mwk3rg
Versuri de-ale mele din urma cu 22 de ani, din 1992, in interpretarea actorului Petrui Hadarca.

http://www.youtube.com/watch?v=-6D6X8BbpSg

Monday, November 18, 2013

un domn a ieşit din bomboneria Bucuria cu o pungă de ciocolate, foarte posomorât.

Sunday, November 17, 2013

Cand cel căruia îi adresezi o întrebare pe email, nu-ţi răspunde: oare cum poţi interpreta lucrul ăsta? Fie că se uită foarte rar în email, e posibil şi versiunea asta, fie că ţi-a dat un răspuns prin tăcerea sa, adică un răspuns negativ. Oricum ai da-o, nu e bine.
După ce ajungi şef, nu te purta cu angajaţii tăi asa cum şefii tăi s-au purtat cu tine!
Calorifierele sunt reci. Sunt atât de reci că mai îţi vine să te apuci de scris poezii.
7 cămeşuţie pe un şnur de rufe. Poate să însemne fie că parinţii sunt bogaţi şi i-au cumpărat unicului copil 7 cămeşuţe, fie că sunt săraci şi au şapte copii, cărora abia de sunt în stare să le cumpere câteo cămeşuţă. Oare care versiune e corectă?

Saturday, November 16, 2013

de foarte multe ori, cand descoperi lipsa de ecou a cartilor pe care le publici, te apuca disperarea. la ce bun sa mai publici ceva? Mai bine scrii doar pentru tine!
Citesc intr-un articol de-al unui critic bucurestean ca dintre toşi scriitorii moldoveni cel mai tare îi place de scriitorul X. Intrebarea mea fireasca e, oare dumnealui chiar i-a citit pe toţi scriitorii moldoveni şi tot ce au scris aceştia ca să facă această afirmaţie? Nu cred. În primul rând, pentru că foarte multe cărţi BUNE, editate la Chişinău, nu au circulat şi dincolo. Nu cred, pentru că asta i-ar fi luat foarte mult timp. Nu cred, fiindcă, în caz contrar, ar fi trebuit să se vadă prin ceva în textele sale.

Sunt afirmaţii gratuite. Care urmăresc să-l flateze pe scriitorul X si să le dea cu tifla celorlalţi scriitori moldoveni.

E ca şi cum aş spune şi eu. Dintre toţi scriitorii albanezi cel mai tare îmi place Ismail Kadare, de parcă i-aş fi citit şi pe alţii. Într-adevăr, Kadare îmi place la nebunei, dar e singurul scriitor albaneze pe care l-am citit şi atunci nu pot să afirm că dintre toţi scriitorii albanezi cel mai tare îmi plae Kadare, pentru că nu i-am citit pe ceilalţi scriitori albanezi.

De ce însă colegi din Ro îşi permit să lanseze asemenea petarde?

Nu ştiu. Dă mai bine într-un text când lansezi asemenea afirmaţii grele. La fel de incorecte şi nedrepte ca şi alea că cel mai mare scriitor român în viaţă e Mircea Cărtărescu. Cum să fie doar Mircea Cărtărescu de vreme ce mai scrie proză şi Paul Goma, de exemplu?
Afirmaţii făcute de dragul de-a lua ochii lumii.
MArii experţi în literatura moldovenească. După lecturi seculare, în sfârşit, au înţeles cum stau lucrurile şi au găsit care e cel mai cel mai.
E cel care îi place criticului respectiv. Şi punctum.

Friday, November 15, 2013

Filiala Şefan cel Mare
Săptămîna Uşilor Deschise
(18- 22 noiembrie 2013) Genericul: Nici o zi fără carte

Luni, 18.11.2013
ora 10:00 - Lansarea programului Săptămîna Uşilor Deschise
ora 10:30 -Conferinţă : Liviu Ioan Stoiciu şi scriitorii basarabeni, la care participă Emilian Galaicu-Păun, Teo Chiriac, Arcadie Suceveanu, Teodora Fântânaru, Nicolae Spătaru, Nichita Danilov, Dumitru Crudu
ora 14:30 - Recital din creaţia poeţilor copii din clasele primare
ora 15:00 - Duplex profesional : Servicii novatoare pentru copii
ora 15.00- O întâlnire cu scriitorul Emilian Galaicu-Păun

Marţi, 19.11.2013
ora 11:00 -Concurs cognitiv / educativ de inteligenţă şi erudiţie „Cu Vasile Romanciuc ajungi faimos” între elevii claselor a III-a sectorul Botanica
ora 13.30- Lecturi literare din Ion Buzu, Alexandru Cosmescu, Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski, Hose Pablo
ora 17:00 - Medalion Literar: Seară de poezie în momeria lui Alexandru Muşina. Invitaţi: Viorica Zaharia, Iulian Ciocan, Emilian Galaicu-Păun, Gheorghe Erizanu.

Miercuri, 20.11.2013
ora 9:30 –Expoziţie de cărţi şi fotografii Paul Goma
ora 10:00 -Lecturi literare din opera lui Paul Goma, în interpretarea actriţei Dana Tapalagă
ora 11:00 - Conferinţă: Noutatea prozei lui Paul Goma, la care participă: Maria Şleahtiţchi, Emilian Galaicu-Păun, Maria Pilchin, Anatol Moraru, Vladimit Beşleagă, Vitalie Răileanu, Dumitru Crudu
ora 15.00 -Conferinţă: Scriitorul şi disidentul Paul Goma: ieri şi azi, la care participă: Nina Corcinschi, Flori Bălănescu, Aliona Grati, Viorel Ilişoi, Emilian Galaicu-Păun, Anatol Moraru, Vitalie Răileanu, Vladimir Beşleagă, Maria Pilchin, Dumitru Crudu

Joi, 21.11.2013
ora 10:00- Spectacolul „Iepurii nu mor”, în regia Inei Sudu, după romanul omonim al scriitorului Ştefan Baştovoi
ora 13:00- Audiţia cărţii sonore: “Totentanz” de Claudia Partole, în prezenţa autoarei
ora 14:30- Masa rotundă: Romanul basarabean de după 2000, la care participă Maria Şleahtiţchi, Anatol Moraru, Nina Corcinschi
ora 18:00- Recital de poezie în memoria lui Eugen Cioclea

Vineri, 22.11.2013
ora 11:00- Masa rotundă: „Biblioteca: un centru de cultură sau un depozit de cărţi”
ora 13:30 – Lecturi literare din opera lui Grigore Chiper şi Maria Şleahtiţchi
ora 16:30 - Atelierul de creaţie manuală „Albinuţa”
ora 17:00 - Închiderea Programului Săptămînii Uşilor deschise

Vă aşteptăm!

Adresa noastră: Bd. Decebal, nr. 91. Tel. 55-14-83
e-mail: stefancelmare@hasdeu.md
S-au scumpit ouale. Costa deja 22 de lei in buticul de peste parc.
_Plahatniuc e de vina, mi se plange vanzatoarea.
Ca sa vezi, pana si de scumpirea oualelor e de vina Plahatniuc.

Sunday, November 10, 2013

am avut un cosmar, povestea un tanar cu un accent chisinauian unor amici,  in timp ce mergeau ca o armonica pe trotuar, ca am scris o poezie. Ce cosmar!

Friday, November 8, 2013

va multumesc, dragi prieteni, pentru urarile voastre. Victor Podaru a deschis fereastra autobuzului si m-a felicitat in timp ce acesta rula din ce in ce mai repede. Mersi, Victor!

Wednesday, November 6, 2013

nu fa afaceri cu prietenii daca nu vrei sa-i pierzi, imi tot spune nevasta-mea si eu nu o cred si ma bag in fel de fel de proiecte si de fiecare data ea are dreptate.
nu fa afaceri cu prietenii daca nu vrei sa-i pierzi, imi tot spune nevasta-mea si eu nu o cred si ma bag in fel de fel de proiecte si de fiecare data ea are dreptate.

Tuesday, November 5, 2013

Daca vrei sa stiti ce inseamna sa fii umilit, ia cu imprumut mere sau pere sau orice altceva de la magazinul de fructe din curtea blocului.
Ce pacat e ca foarte multe lucruri le putem pretui doar dupa ce nu le mai avem.
Mi-e dor de zapada.
sunt un om prea naiv ca sa pot realiza diferenta intre un om bine intentionat de la natura si un om bine intentionat din interes. Daca as fi putut, m-as fi ferit de multa lume. Daca as fi putut, mi-as fi putut salva atata timp irosit aiurea.
Ieri mi-o mai picat un dinte. E toamna si dintii cad.
Cel mai usor e a arunca acuze cand un om calca stramb. Da ea incearca si intelege-l. A-l intelege si a nu-l acuza e cel mai greu lucru. Dar e si cel mai nobil.
cei mai periculosi si nasoi oameni sunt aia care nu pot fi recunoscatori.

Monday, November 4, 2013

Tipul acela,cel mai mare basarabean al tuturor timpurilor, nu rateaza nicio ocazie sa ma bursuceasca. Frate, oare chiar nu mai ai cu ce te ocupa?
Vrei sa ajungi VIP? Incarca-ti mobilul si trimite SMS-uri, cu numele tau. Adica voteaza-te, frate, si vei ajunge VIP. Te costa un pic, nu prea mult, dar te costa, in schimb, vei ajunge VIP. VIP pe banii tai.
Doua lansari intr-o zi

Prima lansare: 6 noiembrie, miercuri, ora 13.00, si a doua lansare: 6 noiemrbie, miercuri, ora 17.00

Doua lansari, aceeasi carte, Confidenta unui loser de Anatol Moraru.

Locatia Biblioteca Stefan cel Mare din Chisinau.

Organizatori: Biblioteca Stefan cel MAre si Filiala Chisinau a Uniunii Scriitorilor din Romania.

Sunday, November 3, 2013

simona halep, bravo! M-ai facut fericit azi!
Recitesc zilele astea PIZDET de Alexandru Vakulovski si senzatia pe care mi-o lasa e ca e un mare roman. Si azi, la un deceniu de la aparitie. In curand, o sa-i dedic o cronica.
Cand in joc e GLORIA, propria ta GLORIE, nu mai exista prieteni. Unde e vorba de glorie, nu mai e loc pentru prietenie.
O poza pe FB a unui om care nu mai e in viata, dar pe care multi l-au pretuit si multi l-au urat. Unul dintre denigratorii sai ii da like. Ii da like tocmai unul dintre cei care a dus contra sa un razboi sangeros, care a tinut mai bine de zece ani, adica mai mult decat primul si cel de-al doilea razboi mondial luate iimpreuna. Nu mai inteleg nimic! Decat sa dai like, mai bine ti-ai cere iertare!
Un prieten vechi de vreo douazeci de ani (un vin cu o asemenea vechime ar costa o avere), intr-o secunda, se burscuceste la tine, din cauza unei greseli minore in opinia ta, dar majore si de neiertat in viziunea sa, si pune o svastica (sau secera si ciocanul) peste ceea ce v-a unit. Intr-o secunda, deveniti dusmani cu acte in regula. Dar in urma cu o secunda erati cei mai buni prieteni.

Intoleranta, vanitate, orgoliu nemasurat, egocentrims. Intr-o secunda, ies la suprafata.

Un prieten adevarat nu e doar atunci cand poate trage foloase de pe urma ta.

Dar oare mai sunt azi prieteni care sa nu tradeze, in care sa ai incredere, prieteni morali si crestini? Mai sunt oare?

Saturday, November 2, 2013

oamenii slabi nu sunt cei care gresesc, ci cei care nu pot sa-i ierte pe cei care gresesc.
Doua batranele in parc, pe o banca, stateau alaturi si taceau.