Thursday, January 3, 2019

Trebuie să menționez chiar din capul locului că Moartea unei veverițe (București, Univers, 2017, 256 p.) de Dumitru Crudu este o carte ce mi-a plăcut (de altfel, ca și Salutări lui Troțki), afirmație care nu înseamnă că satisfacția/plăcerea ar fi criteriul de evaluare a unui produs artistic, al unui mod de reprezentare, deși, vorba lui Kant, satisfacția estetică, fiind universală, nu se întemeiază logic sau intelectual pe concept, ci pe sentiment. Totuși prin ce se remarcă (dacă se remarcă!) această recentă carte a lui Dumitru Crudu? Ce-i oferă individualitate? Mai întâi, câteva cuvinte despre structura și compoziția ei. La nivelul structurii formale, cartea include o serie de povestiri (nu contează numărul: puteau fi mai multe sau mai puține), aranjate într-o anumită ordine, fără prea mari pretenții de arhitectonică, la prima vedere. Totuși o privire mai atentă scoate în evidență faptul că Moartea unei veverițe, în felul în care este concepută la nivel formal, este asemenea unui roman cu o acțiune ce se desfășoară pe câteva planuri, care, la rândul lor, au ramificații destul de complexe. Eul/personajul-narator din După război, care reapare pe parcurs în alte povestiri (La mătușa Maria, Incognito la mătușa mea, Mașa etc.), pe de o parte, și autorulnarator, pe de altă parte, primul participând direct la tot ce se întâmplă, cel de-al doilea privind detașat, impun nu numai o viziune subiectiv-obiectivă asupra celor relatate, ci și puncte de vedere diferite. Anume din această multiplicare a perspectivelor rezultă impresia de autenticitate pe care o lasă cartea. Personajele Vera Pavlovna, Alexei Alexeevici, Nadejda Filipovna (Trei prieteni), Jora și Tolea (Jora și Tolea), având alte nume, în alte ipostaze și în alte situații, se perindă pe parcursul întregii cărți, astfel, de la o povestire la alta, completânduConstantin ȘCHIOPU Moartea unei veverițe de Dumitru Crudu și sfânta noastră naivitate 206 ROMÂNĂ se lista tipologiilor umane, create de autor. Iubirea, politicul, cu toate caracteristicile și consecințele lor, ar putea constitui alte două linii de subiect ale cărții. Mai mult decât atât. Un rol considerabil îl au procedeele de compoziție la care recurge Dumitru Crudu, fie că e vorba de contrapunct (Papucii ăia ai mei de care am vrut să scap în tren, Tamara ș.a.), de paralelism compozițional (Moartea unei veverițe), de antiteză compozițională (După alegeri), fie de rezumat (La Fulgușor). La rândul ei, perspectiva compozițională e foarte largă: acțiunea se desfășoară la Chișinău, Tiraspol, Orhei, Flutura (satul de baștină al autorului), Viena, Paris, Petroșani, Vilnius, Londra, pe stradă, în interiorul casei, într-un cimitir, în tren, în bar, în parc, după războiul din Transnistria, noaptea, iarna etc. Narațiunile sunt populate de o lume foarte diversă, dar existentă obiectiv. Desenată după modele vii (prieteni, colegi de școală, de breaslă, politicieni etc.) până la un anumit punct, lumea respectivă atrage atenția ca apariție problematică. Bunăoară, trei prieteni (Trei prieteni) sunt foarte triști și mânioși că „n-au reușit să-i facă semne cu mâna, să-i strige Drum bun! președintelui Dodon, care zburase spre Moscova” din cauza că Nadejdei Filipovna „i s-a făcut așa de rău că a leșinat”, socialistul Borea (Suferințele tânărului Borea), după ce este refuzat de Vera, „așteaptă într-o stație să-i treacă erecția, așa cum „în urmă cu câteva ceasuri așteptase să se termine ședința aia plictisitoare de partid”, personajul-narator (La mătușa Maria, Incognito la mătușa mea) are interdicția de a intra în Transnistria, Colea (Visul lui Colea) visează ca tatăl să nu mai ridice mâna nici la mama, nici la el etc. Senzația vieții reale, fără nimic idealizat, e continuă. Oamenii trăiesc, se agită, se ceartă, visează, acceptă, cred, neagă, speră. Impresia de autenticitate este rezultatul concordanței optime dintre perspectiva epică și dozare. De altfel, atât naratorul, cât și personajele sunt destul de „zgârciți la vorbă” (o dovadă sunt și replicile acestora), concizia rămânând a fi o trăsătură definitorie a prozei lui Dumitru Crudu. Cât privește istoriile relatate, ca element de structură, acestea sunt ordinare, nespectaculoase și, important, abia schițate. În fiecare povestire atestăm doar frânturi din viața unuia sau a mai multor personaje (ceva mai sus, ne refeream la rezumat ca procedeu de compoziție). Autorul, se pare, e interesat mai mult de caracterele umane, care se definesc în circumstanțele în care acționează și în relațiile cu alții. Totuși ținem să menționăm că multe texte, în finalul lor, au acea poantă, răsturnare C ĂRȚI ȘI ATITUDINI 207 de situație (aceasta ia forma unui enunț sau a unui scurt alineat), care le imprimă un „vino încoace” așteptat și savurat de cititor (ex.: Lista neagră, Zece euro, Micu e aici ș.a.). Povestirile deci pot părea mult prea simple, cu scene dintr-o viață cu nimic mai interesantă, mai captivantă decât a oricăruia dintre noi, cu personaje deseori banale, cu nimic excepționale: un grănicer transnistrean, o refugiată bețivă din Donbas, un conductor șmecher de tren, un mire căruia îi lipseau doi dinți, un soț înșelat de soție, doi muzicanți, doi prieteni polițiști, îngroziți de un eventual arest, un hoț, o mătușă bolnavă etc.). Nu e nimic special sau ieșit din comun, e doar ceva ce se poate întâmpla oricui. Cu toate acestea, pe măsură ce intrăm în universul narațiunilor, descoperim absurditatea și semnele lumii în care trăim: un adolescent fură, din barul Teatrului Național, camera de filmat a poetului Eugen Cioclea, în timp ce socialiștii scandează pe străzile orașului „Mir, trud, măi!!!” (Camera de filmat a lui Eugen Cioclea), un ins este preocupat de faptul dacă soția lui Krsnoselski are sau nu cetățenie română (Oare ce-a vrut să-mi spună Victor?), un fost șef al KGB-lui din Tiraspol fuge la Chișinău (!) de urmăritorii săi, unde, în aceeași zi, este arestat (Glumele de la ora două), o tanti Sveta, deoarece a votat-o pe Maia Sandu, este bătută de soț, adept al socialiștilor (După alegeri), Tolea Dumitraș, demobilizat din războiul transnistrean, devine spaima întregului sat, luându-se de oricine (O întâlnire cu tata), doi muzicanți din Flutura își Împart pumni unul altuia, din cauza că au păreri diferite privind discutata asasinare a lui Plahotniuc (Muzicanții din Flutura) ș. a. Astfel, scriitorul ne perindă printre realitățile triste, amuzante și alteori de-a dreptul crude ale existenței noastre. Așa personaje precum Vera Pavlovna (acest nume și însuși personajul ne amintește de visul Verei Pavlovna din Ce-i de făcut? de V. G. Belinsckii), Alexei Alexeevici, Nadejda Filipovna, Borea, Bogdan, Vasea, Ionel, Pavel, Clavdia Timofeevna, Jana Timofeevna – o galerie întreagă, ne conduc spre sensul comicului și ne indică direcția spre care se îndreaptă ironia, alteori satira autorului, preocupat nu atât de refacerea unei realități existente, care să devină moralizatoare (autorul respinge finalitatea morală, etică din structura tradițională a povestirii), ci de crearea uneia ce poate servi pentru cititor drept pildă capabilă să provoace emoție, ca stare umană, ce permite să se nască și să se întrețină legături cu straturi spirituale la care rațiunea nu are acces în fazele inițiale, ci abia după asimilarea sa organică. Râsu-plânsu, 208 ROMÂNĂ vorba lui Stănescu, devine starea dominantă a cititorului, conjugată cu exclamația involuntară (rezultat al emoțiilor trăite pe parcursul lecturii) „O, sancta simplicitas!”. În ultimă instanță, mesajul cărții ar trebui căutat în această expresie latină, rostită de ereticul ceh Jan Huss, când a zărit o femeie bătrână, simplă și neștiutoare, aducând vreascuri, pe care le arunca pe rugul lui, considerând că săvârșește astfel o faptă bună, răsplătită de biserică cu promisiunea fericirii viitoare. Și încă ceva: moartea unei veverițe din povestirea omonimă într-adevăr ar putea „să fie metafora centrală a acestor vremi”. Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Dumitru Crudu este un prozator cu alese virtuți artistice, iar Moartea unei veverițe, parafrazându-l pe T. Arghezi, este „o călătorie prin suflete și gânduri”, motiv pentru care ea merită citită și tălmăcită de fiecare dintre noi, cititorii.


Constantin ȘCHIOPU Moartea unei veverițe de Dumitru Crudu și sfânta noastră naivitate

Revista Limba ROMANA

Saturday, October 6, 2018



Poem about my culture

Cultures collide and bring forth rigged constitutions. So, a society develops assumptions and misconceptions, and it didn't help that my ancestors had to wait till 1960 to vote in pointless elections. Spice of life this is our life Top of the sea salt Spy scouring You better have a love Like a deep pouring. The injun problem, the white man's burden, but we are told to just get over it and keep this shit hidden. So yeah, my dreams and visions of becoming more is no more than an illusion. eyes of candlelight storm didn't make it this year Torn to tears like two vultures of the haunted night He peddles fast But the fear needs to disappear. Sage pretty coffee cup show and tell What a razzle top of her cake The media takes over all painted and swirled Baked spicy finger she dialed Through her locket heart sake Recovered love reconciled. The Meditteranean sea with Four leaf clovers freeloaders These cultures and eyes of strength feature There is no time to break up for the love of a spice Is this the human race Fresh linens better company What a primary Oh! Hail Mary. Eating vegetable and fish Her best China ever find her dish. The best part engage her on Sage with a heart The fruit her flesh and blood The blood on his finger Her medicinal herbs of China The mason spice jar is empty The full heart needs his half Cream of the crop Careless love accidentally spice dropped Sensual Chin like pine needles The exception to the rule more leaders Remember Every September. to leave your scent We all have needs we want Drinking all the flavors of Snapple *Big waves of the ripple don't you love her amazing dimples. Wearing herself out with her pointed pump shoe * But losing her spirit what to endeavor *The Blue Horizon Spice Rub. Learned different lessons like yin and yang from friends, but it's too late the balance is broken this is how our people's story ends. That's just how I feel and with no home I can call my own. So, I sleep on the streets with a bottle of patron. Water was supposed to cleanse me, and fire was supposed to warm me, but this fire water is going to be the end of me. When the colonists came they seemed so sweet like Juliet, but it was all a trick, got poisoned and it was revealed that Juliet was really Brutus to our Julius. We trusted Hitler and look where it got us, we trusted the church and they molested us. We trusted the education system, but they beat us and told us our beliefs and cultures were blasphemous. Poems about culture. You can read the best culture poems. Browse through all culture poems. ⊰⊱ The air filled with laughter and cheers, leaving me and Ainhara on the hill "Oh dear," my handmaid smiles. "It appears it will be a long night. Parting Paul from our sweet Esshi will prove difficult." "Difficult but not impossible," I chime. "Come, Ainhara, let us enjoy the rest of the night!" 'My wish came true tonight,' I beam. 'I will always remember this fantastic gala. ' as I enter the main dining hall with all my friends from near and far, all my friends of many cultures as we join in laughter, in glee, ever hopeful for the future of our thriving Kingdoms. With every sip of wine, every nibble of the fine dishes, all of our bonds have strengthened. So now, let us be like the lanterns, and rises together, sailing through the horizons to touch the Heavens above. Eager for the adventures ahead. The Green Irish Tweed Epicurean love at the Italian Spice Epic Stadium. Life begins at a point And it is unknown to me I was little when it began I don't know how it began It flows like a river It flows to one direction To the final destination And it never returns By the way I saw Different people with Different cultures and you are different from others. Your eyes shine like a Precious stone; diamond You have some powers Coz you attracted me. Strawberry fields forever But what is forever more love. The Queen chair so domineer 'What Debutants" Crazed like spices of mutants The anger management getting the evil out The shoutbox strong clove spice Sage was never outfoxed Her sexy jaded uniform The firefighter Smoky the bear. The poor stealing the rich culture Sage surrender like the Oz Like Robin Hood. Feels like slavery With weight our shoulders Havent We endured enough? From One Bolder To The Next? Like needles draining our blood for energy The White Gold of Saturn Using Led from congress Our Spring Streams Have Run Dried Directed into a Different lines and Process Guarded by Projects With Capitalism at its finest Racism and favoritism. The Collective Body Shivers. With stretch lines on her skin with her magnitude of her tears. The stages of legions unleashed. Souls in battle using a leash. Things have been disowned and blown. The Headdress will take its throne. The Shield Into El-dorado that is known. Grids awaken from the Amerindian parts of the jaguars tradition. Collective religious cultures unleashed from its disposition. The beauty that brings a new position. Jade Ring Brittish Colony Stuck to her beliefs like a magnet. About The Little Girl That Beat Her Sister. Poems are the property of their respective owners. All information has been reproduced here for educational and informational purposes to benefit site visitors, and is provided at no charge. Night Is My Sister, And How Deep In Love. A tech festival by and for Black people of African and Caribbean heritage. Are You Weak or is your sister just fat. You Are Here: Sister Poems - Poems For Sister - - Poem by. My sister Laura's bigger than me And lifts me up quite easily. I can't lift her, I've tried and tried; She must have something heavy inside. Getting Married With A Broken Heart - T.., NHIEN NGUYEN MD. Comments about My Sister Laura by Spike Milligan. Tomorrow I'm going to the oncological in.., Dumitru Crudu. Poems about sister. You can read the best sister poems. Browse through all sister poems. I have an opinion that none can change life is great!. Has this poem touched you? Share your story!. Do Not Go Gentle Into That Good Night. Remember, you are the expert on you. No one else sees the world as you do; no one else has your material to draw on. You don't have to know where to begin. Just start. Let it flow. Trust the work to find its own form. I'm from big blue herons to small river otters, I'm from big Metasequioas to tall stalks of bamboo, I'm from cousins that were unknown to the closest of friends, I'm from my mom and dad to my lab-beagle dog, albino rats, and Madagascar hissing cockroaches, I'm from roaring water falls to silent flowing streams, I'm from terrifying Zombie walks and Scarowinds to a gentle princess-loving godsister and godbrother I'm from pepperoni pizza to microwaved meatballs, I'm from my inspiration station drawing and writing to a homemade book, I'm from my old dog Chani to red-shouldered hawks, I'm from Jack the magic clown to my weird parents, I'm from a tiny baby to an educated sister showing baby MinMin what school's like, I'm from bold looking deer to relaxing foxes, I'm from making a fire in the county to ridin' in a cotton combine,. With conquering limbs astride from land to land;. A book of verses. London: D. Nutt. pp. 56–57. OCLC. The original poem was written in 1932 by Mary Elizabeth Frye (1905-2004) from Baltimore, MD. There are in existence many slightly different versions of the poem. This extremely famous poem has been read at countless funerals and public occasions. The author composed this poem in a moment of inspiration and scribbled it on a paper bag. She wrote it to comfort a family friend who had just lost her mother and was unable to even visit her grave. This is the only surviving poem of Mary Elizabeth Frye and quite possibly her only poem. Cohen, Edward (April 2004). "THE SECOND SERIES OF W. E. HENLEY'S HOSPITAL POEMS". Yale University Library Gazette. 78 (3/4): 129. JSTOR. I hope you won't stop there, though. Besides being a poem in its own right, "Where I'm From" can be a map for a lot of other writing journeys. Here are some things I've thought of: I am from those moments-- snapped before I budded -- leaf-fall from the family tree. Were you touched by this poem? Share Your Story Here. "Myself". Weekly Telegraph. Sheffield (England). 1888-09-15. p. 587. "Daniel Craig, Tom Hardy & Will.i.am recite 'Invictus' to support the Invictus Games". YouTube. 29 May 2014. Retrieved 9 May 2016. My mom died in May 1965, when I was 18 years old. Her death devastated me. When I first heard this poem, it touched me, and I almost felt it had been written for me. It helps me because I still mourn losing my Mom, 52 years later. (Second ed.). New York: Scribner & Welford. pp. 56–7. In the fifth episode of the second season of Archer, "The Double Deuce", Woodhouse describes Reggie as "in the words of Henley, 'bloody, but unbowed'". On 12/09/15, I was sitting in Applebee's waiting for my food. A friend walked up to my table and said your 2 friends Stone and Zeb were in a car accident and one is dead but they don't know who. .. 5 minutes later the same person came back and said Stone died and Zeb is badly hurt. Here I am a 16 year old girl crying her eyes out cause I just lost a friend in a car crash; almost two.. the day before Stone's funeral this poem showed on my news feed on Facebook and it honestly made me feel so much better, knowing he is in a better place with the lord and that he wouldn't want us to cry. I miss you Stone. Forever in my heart. Then she was gone. Gone to and with our loved one. Although no longer in my present world, she is so very present still journeying by my side each day. The line "bloody, but unbowed" was the Daily Mirror ' s headline the day after the 7 July 2005 London bombings. [25]. This article is about the poem. For the 2009 film, see Invictus (film). For other uses, see Invictus (disambiguation).



Tomorrow I'm going to the oncological in.., Dumitru Crudu. Poems about sister. You can read the best sister poems. Browse through all sister poems. I have an ...

Sunday, September 16, 2018

7 sept. 2018 - Autenticitatea scriiturii la Dumitru Crudu. Volumul de povestiri Moartea unei veverițe e o carte care declanșează emoții puternice, ...

Monday, September 10, 2018


Fałszywy Dymitr – Dumitru Crudu - Szuflada.net

szuflada.net › Poezja
   
Traducerea acestei pagini
Acum 9 ore - Podmiot „Fałszywego Dymitra”, a więc po prostu fałszywy Dymitr Crudu, dzieli się na pozór groteskowymi rozważaniami, m.in. zastanawia się, ...

Monday, April 9, 2018

Romeo Arelian Ilie




Dumitru Crudu este unul dintre cei mai prolifici și totodată cei mai activi scriitori din Basarabia. El vede cu neobosită luciditate fiecare derapaj al societății din Republica Moldova. Și pe fiecare în parte le topește în cuptoarele de foc ale cuvântului și le toarnă mai apoi în lingori de realitate sub formă de literatură. 
În Moartea unei veverițe, Dumitru Crudu descrie, când cu umor, când cu tragism, când în manieră tragi-comică, spaimele sau cel puțin neliniștile de zi cu zi ale basarabenilor, fie că acestea sunt provocate de perpetua umbră rusească ce persistă asupra țărișoarei lor, fie că sunt rodul propriilor neputințe, inerente unei vieți puse mereu sub semnul întrebării. Se remarcă prin complexitatea firului epic, a manierei narative și a capacității de sondare și exploatare a psihicului uman, povestirea ce deschide acest volum, denumită simplu, dar sugestiv, „După război”. Iar în urma acesteia, se înșiruiesc o suită de povestiri mai mari sai mai mici ca dimensiuni, dar fiecare în parte având concentrarea unor pietre prețioase, a unor bijuterii literare.   
https://www.cartepedia.ro/articol/moartea-unei-veverite-2387.html

Saturday, July 9, 2016


„Salutări lui Troțki” de Dumitru Crudu

Noua colecție a Editurii Univers dedicată scriitorilor români și-a făcut introducerea în biblioteca mea prin volumul de povestiri al lui Dumitru Crudu, intitulat „Salutări lui Troțki”, care mi-a atras atenția mai mult decât celelalte, din motive pe care nu mi le explic. Uneori este suficient să citesc câteva rânduri pentru a fi decisă să citesc o anumită carte. Spre surprinderea mea, am pătruns o dată cu aceste povestiri pe tărâmul literaturii de peste Prut, pe care nu mai pășisem până acum. Experiența s-a dovedit foarte interesantă. Încă de la prima povestire mi-am dat seama că voi avea de-a face cu subiecte inedite și cu o abordare pe măsură, în care bizarul joacă un rol însemnat. Frânturile de viață asupra cărora se oprește obiectivul își găsesc rezolvări neașteptate sau neobișnuite. Spre exemplu,  o zi de naștere poate fi sărbătorită cu colțunași cu brânză, în vreme ce cartofii murdari pot fi cea mai delicioasă mâncare atunci când se termină.
„Singura explicație e că nu mă mai iubește. Numai un om care nu te mai iubește poate să-ți dea să papi cartofi murdari, am conchis eu și mi-am amintit cum, acum o săptămână,  Iulia mi-a turnat borş într-o farfurie murdară, și cum, acum două zile, mi-a dat să mănânc brânză stricată.  Doar după ce o mâncasem, am văzut că era expirată. ” (pag. 67)
Mi-a plăcut imprevizibilul ce m-a izbit de la bun început, când tremuram alături de cei doi protagoniști ai primei povestiri, ce erau cât pe ce să fie prinși în gară, în așteptarea trenului salvator. Ei bine, pe parcursul acestui calup de povestiri pline de acțiune, vom citi despre întâmplări domestice condimentate cu boabe de suspans, dar și unele ce au de-a face cu lumea interlopă, vom poposi în mediul cultural din orașele Republicii Moldova și-i vom privi pe scriitori savurându-și cafeaua sau păhărelul cu licoare magică pe terasele situate „în coasta” unor instituții importante, într-o atmosferă aparent tihnită, vom asista chiar și la moartea câte unui personaj. Și toate acestea asezonate cu un fel de ironie amară, o ironie a sorții care nu se sfiește să arunce zâmbete pe buzele celor care se înfruptă din borcanul cu povești.
„Călcau deja pe peronul din gară, așteptând să vină trenul de Moscova.  El țopăia în jurul ei, strângând valiza la piept și-i spunea:
-La Moscova o să-ți cumpăr niște pantofi noi și-o să scapi, în sfârșit, de jafurile astea, și arăta cu mâna spre pantofii ei cu tălpile găurite.  Și alți blugi. ” (pag. 7)

Pentru a percepe însă atmosfera scriiturii lui Dumitru Crudu, mă tem că nu sunt suficiente câteva citate rupte din context. Povestirile sunt diferite și totodată asemănătoare, diversitatea subiectelor se desfășoară pe o plajă generoasă, în care elementul  neschimbat este nisipul, presărat cu sute de scoici, astfel că pare același fiind cu totul altul, la fiecare pas. Sau invers. În aer plutește o superstiție desuetă al cărei singur rol a rămas acela de a condimenta materia narativă.
„Un minibuz de la pompe funebre a depășit mașina cu mirele și mireasa pe bancheta din spate și asta, nu se știe de ce, l-a făcut pe Iurie să exclame :
– Ăsta e un semn tare rău, și a apăsat pe accelerație.
Un zâmbet larg i-a înflorit pe buze și o melodie de Nicu Țarnă,  „la Ciocana, unde băieții beau jin cu cana”, i-a țâșnit din gură, când a lăsat în urmă microbuzul vârstat cu negru.” (pag.135)
M-am obișnuit să identific în fiecare carte amprenta scriitorului, acel ceva care lasă urme asupra mea, dând naștere unei legături aparte între mine și opera acestuia, atât cât reușesc să cunosc din ea. În cazul lui Dumitru Crudu, acel ceva constă în atitudinea naratorului față de întâmplări și în ceea ce îmi transmite această atitudine – că dracu’ nu-i chiar atât de negru și că literatura poate împrumuta ceva din tăria alcoolului, care pare că se împacă destul de bine atât cu mediul cultural, cât și cu cel al subculturii. Dacă ați gustat vreodată pepene roșu stropit cu votcă, ei bine, acesta este gustul de care amintesc povestirile lui Dumitru Crudu.

Text preluat de pe : https://bookhub.ro

Thursday, July 7, 2016


O carte care nu şi-a ratat ţinta şi care ne-a purtat până în Moldova de dincolo Prut: "Salutări lui Troţki", de Dumitru Crudu. Nu lăsaţi pe mâine ce puteţi citi azi!
Realizator Cezar Paul Bădescu Producător Daniela Mitache
tvrplus.ro